Nu există fericire

     Scopul principal al oamenilor este să fie fericiți. Ei tind spre fericirea absolută și cred în ea cu tărie. 

Ceea ce nu realizează ei este că tind spre un ideal imposibil de atins în această viață. Oamenii nu sunt conștienți că atât timp cât există probleme, nenorociri și suferință , fericirea la care aspiră rămane doar un ideal.

Ce este fericirea?
          Fericirea reprezintă un mare semn de întrebare pentru umanitate. Nimeni nu poate da o definiție exactă a fericirii, pentru că nimeni nu a atins fericirea absolută. Tot ce putem face e să aspirăm spre ea, la fel cum aspirăm spre absolut și perfecțiune.
Se spune că fericirea este scopul vieții, o ultimă etapă pe care fiecare om speră sa o atingă. Destinația supremă a unora este fericirea si majoritatea activităților oamenilor se rezumă la aflarea acesteia.

Iluzia fericirii
          Vechii greci considerau că oamenii confundă fericirea cu bucuria, gloria, prosperitatea sau prestigiul. Oamenii afirmă adesea ca sunt fericiți, când defapt ceea ce simt ei este doar o stare de bucurie. Confuzia care apare între fericire și celelalte stări asemănătoare ei se datorează faptului că oamenii nu au simțit niciodată fericirea. De aceea, ei încearcă să-și imagineze această stare ideală, căutându-i analogii în stări inferioare ei.
Fericirea nu se rezumă la iubire,sănătate, prieteni, virtute sau avere. Acestea reprezintă doar plăceri care ne induc starea de bucurie și împlinire, dar nu de fericire. La fel cum nici clișeele precum ”micile placeri ale vieții” sau ”lucrurile mărunte” din viața fiecăruia, făcând referire la lucrurile care, de obicei, sunt ignorate în viața de zi cu zi, nu duc spre fericire, ci doar spre o stare de bine sau o oarecare liniște sufletească.
Diferența dintre fericire și aceste stări este că, spre deosebire de bucurie, glorie , prosperitate și prestigiu, fericirea reprezintă o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.

Fericirea poate fi considerată o divinitate
          La fel ca în divinități se poate crede și în fericire, dar fără a avea garanția ca aceasta chiar există. Ea poate fi concepută ca un ideal aflat deasupra puterilor noastre de a o dobândi, ca un rai spre care fiecare om aspiră. Un rai la care visează toată lumea, dar la care nici un om aflat în viață nu poate ajunge.
Sigmund Freud susținea că ”satifacerea nevoilor noastre nu ne procură decât plăceri de scurta durată și de aceea, fericirea- ca stare permanentă ori ca ideal, atins -nu este posibilă”. Astfel, plăcerile pământești nu sunt destul de semnificative încât să producă fericire.Iar dacă ar exista fericirea permanentă, ar fi destructivă pentru oameni, întrucât niciun om nu ar fi capabil să stăpânească o asemenea stare ideală, perfectă, divină chiar, pentru totdeauna. Fericirea e o stare prea înabușitoare și puternică pentru oameni, de aceea ei nu o pot atinge în această lume, la fel cum nu pot atinge nici divinitățile. Tot ce pot ei să facă este să-și imagineze această stare de fericire absolută și perfecțiune, conștientizând faptul că nu o vor putea dobândi niciodată în timpul vieții.

Nimeni nu este fericit atât timp cât trăiește
          Solom afirmă că ”nimeni nu este fericit cât timp trăiește, căci oricând se pot abate asupra lui nenorocirile”. Indiferent cât de bine le merge oamenilor, fiecare are suferința lui. Aceasta suferință este o mare piedică în calea fericirii, întrucât ea este prezentă în fiecare etapă a vieții unui om și nu dispare niciodată.
Suferința ne asediază din trei părti, după cum susține si Sigmund Freud în ”Angoasă și civilizație”: partea corpului nostru, care cu trecerea timpului îmbătrânește și ne provoacă boli și durere fizică, suferința morală, provenită din raporturile noastre cu ceilalți și suferința afectivă, mai dureroasă decât oricare alta, fiind la fel de inevitabilă ca suferințele de altă natură. Toate acestea fac ca fericirea să nu existe, omul dând de probleme pe tot parcursul vieții, indiferent cât de nesemnificative ar fi ele.

Fericirea-misterul existenței noastre

          Nimeni nu poate afirma cu exactitate dacă există sau nu fericire.Cert este că fiecare trebuie să caute în adâncul lui o cale spre ea. Chiar dacă fericirea nu poate fi atinsă, sau nu există în această viață, această oferă oamenilor un impuls, un motiv pentru a înainta și a prospera.
Rămânând un ideal, este singurul mod în care fericirea poate fi constructivă pentru oameni. La fel cum e mai bine ca unele lucruri  să rămână neștiute, așa și fericirea ar trebui să rămână la un nivel idealistic, ar trebui să rămână un mister al existenței noastre. 

*Eseu despre fericire scris pentru ora de filosofie