Încotro?

Alegeri, drumuri, bifurcație, decizii, decizii importante.

Întotdeauna am simțit o oarecare teamă când venea vorba de așa ceva. Simt teama asta și acum.Ce să alegi? De unde știi care e drumul corect pentru tine? Nu știi! Asta e problema.Trebuie să riști, dar trebuie să riști cu cap, zic unii. Cu cap..adică să judeci situația, să alegi cu mintea? Dar dacă sinele îți spune altceva?Dacă sentimentele și dorințele sunt mai puternice decât rațiunea, de unde știi pe cine să asculți?

Rațiunea ți-ar putea oferi un drum mai sigur, dar nu ți-ar acorda satisfacția pe care ți-or acordă sentimentele.

Și atunci? Să alegi cu mintea sau cu sufletul? Unii vor zice că ”mintea” e soluția.

Dar sufletul e cel pur, sufletul te cunoaște mai bine. Mintea e dresată de cei din jur, e făcută să gândească după standarde impuse. Sufletul e cel care gândește liber, el știe ce vrei. Mintea știe ce ar TREBUI să vrei.

Sufletul mi-ar spune să urmez cinematografia, pentru că asta îmi place să fac, asta mă reprezintă, asta mi-ar da satisfacție, asta sunt eu și pentru că asta simt că trebuie să fac!

Mintea mi-ar spune ca ar trebui să urmez ingineria pentru că asta face toată lumea ”cu minte”, pentru că asta vor ceilalți de la mine, pentru că asta e mai normal de urmat, și pentru că asta e meserie de viitor.

Dar ce poate fi mai ”de viitor” decât ceea ce faci cu plăcere?