Asta e pentru tine!

Asta e pentru tine!
Şti de câte ori mi-ai cerut să scriu despre tine.
Despre fiinţa ta modelată de retina şi de gândurile mele.Fiinţa ta oglindită prin cuvintele mele.
Poate aveam nevoie de un impuls.De un pas greşit din partea mea urmat de reproşurile tale.
Şi bineînţeles de încercările mele eşuate de a mă disculpa(Şi încă nu-mi dau seama ce vină are fiecare în povestea asta).
De ce tocmai acum când totul pare să meargă prost?
Pentru că acum mi-am dat seama că tu eşti o parte din întregul meu.


E 02:24 am. Tu tocmai ai ieşit.
Nelipsitul "nb:* >:D<" din fiecare seară e înlocuit de câteva cuvinte reci ca vremea din această perioadă:

                               .P****M*L**: gata

                               .P****M*L**: că nu mai contează

                                G .: da nu...

                                G .: :(

                               .P****M*L** has signed out. (14.02.2010 02:24)

Nu încerc să-mi cer iertare. Nu-mi stă în fire.

În schimb aveam câteva citate noi pe care mi-ar fi plăcut să le savurez cu tine până la ultimul cuvânt, până la ultimul sentiment trezit de câteva vorbe eterne. Am fi început să visăm ca în alte dăţi la lumea din noi. Lumea bilingvă creată de cele mai ascunse trăiri ale ego-ului tău şi al meu. Şi cât mai semănau cele două limbi ale sufletelor noastre! Adeseori le confundam cu una singură.

Aş fi vrut să-ţi spun cât de răzvrătită sunt împotriva Sfântului Valentin şi cum ar trebui să punem accent mai mult pe Dragobete, iar tu să începi să râzi de mine şi de criticismul meu şi totuşi să mă asculţi până la capăt.Iar printre rândurile mele să intervină clasicul tău "Poţi să ştii..." completat câteodată de "la ce să te aştepţi de la lumea din ziua de azi".

 Ţi-aş fi zis despre o "acea" persoană care îmi zumzăie prin minte în ultima vreme.Nu ţi-am prea vorbit despre asta. Dar ţi-aş fi zis acum şi aş fi aşteptat sfaturile tale. Tu întotdeauna îmi dai sfaturi indiferent de situaţie.

Şi ne-am fi lungit pe tema asta muult timp, eu încercând să-ţi povestesc cât mai multe iar tu punând întrebările tale pişcătoare. Întrebări pe tema cărora am fi râs şi a doua zi.

Am dat şi de o melodie care m-a inspirat şi pe care mi-ar plăcea să fac un scurt metraj. Te-aş fi rugat să mă ajuţi cu asta. Tu şi celelalte, desigur. Ţi-ar fi plăcut ideea, te-ai fi entuziasmat şi ai fi fost nerăbdătoare să vezi cum va ieşi, la fel ca şi mine dealtfel. Aş fi vrut să te rog să-mi fii model pentru următoarele fotografii şi ştiu că şi tu aşteptai să facem poze noi.

  

Habar nu ai câte alte lucruri aş fi avut să-ţi zic în seara asta şi totuşi m-am limitat la o singură frază spusă cu ironie.Amândurora ne place să folosim ironia ca armă împotriva celeilalte.Ne face să ne simţim mai nepăsătoare decât suntem defapt, ne dă acel aer distant, parcă am vrea să arătăm că nu suntem atinse de cuvintele grele pe care ni le spunem. Şi totuşi amândouă ştim că nu e aşa. Am trecut prin prea multe împreună ca să mai putem fi indiferente...

E 03:31 am. Într-o oră am reuşit să înghesui în câteva cuvinte o părticică din regretul meu şi să-ţi rezum cum ar fi trebuit sa arate seara noastră.

Tot ce sper acum e că , din când în când, mai arunci câte o privire pe blogul meu.